Şeful meu a plecat în pauza de cafea pe la ora zece aşa că am profitat de ocazie şi i-am dat ceasul pe laptop cu patru ore înainte. Când s-a întors i-am zis:

- Eu plec, e deja şase.

- A, bine, zise el, ne vedem mâine. “La naiba, a mers!” mi-am spus în timp ce săltam vesel spre casă. Mi-am petrecut toată ziua într-un mod plăcut şi am adormit fericit când deodată telefonul a sunat pe la patru şi un sfert dimineaţa…

- Grăbeşte-te, Sandule! Ai întârziat deja cincisprezece minute!